O soţietate fără prinţipuri... va să zică că nu le are. Dar le potriveşte.
marţi, iunie 15, 2010
Din înţelepciunea poporului chinez vecin şi pretin
«Spre sfârşitul dinastiei Ch'in, Mo Tun, din tribul Hsiung Nu, s-a instalat la putere pentru prima dată. Cei din tribul Hu din răsărit erau puternici şi au trimis soli pentru a parlamenta. Aceştia au spus: "Vrem să cumpărăm calul de o mie de li al lui T'ou Ma". Mo Tun îşi consultă consilierii, care au strigat într-un glas:"Calul de o mie de li!! Lucrul cel mai preţios din ţară! Să nu li se dea!" Mo Tun răspunse: "Pentru ce să refuzi un cal unui vecin?". Şi el trimise calul.
Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit trimiseră soli, care au spus: "Vrem pe una din prinţesele hanului". Mo Tun ceru avizul miniştrilor săi. Toţi strigară furioşi:"Hu din răsărit sunt nişte câini! Acum am ajuns să ne ceară o prinţesă! Vă implorăm să-i atacaţi!" Mo Tun zise: "Cum am putea refuza o femeie unui vecin?" Şi le dădu femeia.
Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit au revenit şi au spus: "Aveţi o mie de li de pământ nefolosit pe care îl vrem noi". Mo Tun îşi consultă consilierii. Unii au spus că ar fi rezonabil să se cedeze pământul, alţii că nu. Mo Tun se mânie şi zise: "Pământul este temelia statului. Cum am putea să-l dăm?" Toţi cei care îl sfătuiseră să se dea pământul au fost decapitaţi.»
Cine credea că tragem niţel cureaua mai strâns, până la toamnă sau hai, maxim până la anu', când îşi revin occidentalii cei prosperi, şi o ne să meargă şi nouă treaba iar ca unsă, poate lectura "EU Observer" ca să se scuture de iluzii:
"This is extremely dangerous. This is 1931, we're heading back to the 1930s, with the Great Depression and we ended up with militarist dictatorship," the general secretary of the European Trades Union Congress (ETUC) said in an interview with EUobserver. "I'm not saying we're there yet, but it's potentially very serious, not just economically, but politically as well."
Mr John Monks reported that Mr Barroso has similar concerns, but based on diametrically opposed reasoning. He said the commission chief believes the austerity packages will save Europe from returning to the darkest days of the last century rather than precipitating the fall.
"I had a discussion with Barroso last Friday about what can be done for Greece, Spain, Portugal and the rest and his message was blunt: 'Look, if they do not carry out these austerity packages, these countries could virtually disappear in the way that we know them as democracies. They've got no choice, this is it'."
"He's very, very worried. He shocked us with an apocalyptic vision of democracies in Europe collapsing because of the state of indebtedness."
O fi fost şocat d-l sindicalist suprem Monks dar din păcate în acest continuum timp-spaţiu ciorbele gratis încă n-au fost descoperite. Mai devreme sau mai târziu apare negreşit ospătarul cu nota de plată.
Motto:
"There are known knowns. These are things we know that we know.
There are known unknowns. That is to say, there are things that we now know we don’t know.
But there are also unknown unknowns. These are things we do not know we don’t know." (Donald Rumsfeld, US Secretary of Defense)
Cineva acolo sus veghează. Pentru liniştea noastră:
"Scopul pachetului operativ 4 (WP4) e dezvoltarea de tehnologii cheie ce facilitează construcţia unui sistem de culegere de informaţii prin combinarea şi extinderea metodelor cele mai recente de Procesarea Limbajului Natural (NLP). Unul din obiectivele WP4 e să propună metode NLP şi automatizate de învăţare, care înţeleg relaţiile dintre persoane şi organizaţii prin intermediul site-urilor web şi reţelelor de socializare.
Cerinţele cheie pentru dezvoltarea de astfel de metode sunt: 1. identificarea entităţilor, relaţiilor lor şi evenimentele în care acestea participă, şi 2. etichetarea entităţilor, relaţiilor şi evenimentelor într-un corpus ce va fi utilizat pentru dezvoltarea metodelor."
În acest scop nobil, se vor folosi cele mai date naibii şmecherii inofensive:
"- implementarea unui sistem distributiv computerizat capabil de culegere, stocare şi, la cerere, accesare eficientă a datelor, ca şi de procesare inteligentă;
- crearea unui motor de căutare pentru detectarea rapidă a persoanelor sau documentelor, bazat pe tehnologie watermark şi folosind cercetări complexe asupra acestei tehnologii pentru căutare semantică [n.m. teroriştii cu ticuri verbale au un motiv de stres în plus];
- crearea de agenţi cu sarcina de monitorizare continuă şi automată a resurselor publice precum site-uri web, forumuri de discuţii, grupuri UseNet, servere FTP, reţele p2p ca şi a sistemelor computerizate individuale."
Cu alte cuvinte, nu-i stres. Oricum, cine are idei, sugestii, critici constructive le poate trimite la http://www.indect-project.eu/contact-info - un proiect în derulare, finanţat de Uniunea Europeană.
Dau adineauri peste un site, foarte user-friendly si vaporos, azuriu, ce mai, european. Noii Pasoptisti se cheama, si m-a facut sa ies din amorteala. Dar nu în sensul în care probabil se aşteaptă dânşii.
În primul rand, gasesc ca aproprierea, de catre niste pigmei, a imaginii unor giganţi sacri ai istoriei noastre, şi diminuarea caricaturala a semnificatiei ideilor şi faptelor lor la stereotipul de "emigranţi cu studii reveniţi în ţară" e o jignire analoga confiscarii cavoului lui Lahovary de famelia Vanghelie care este.
În al doilea rand, imi pare ca scopurile declarate de "noii pasoptisti" sunt o caricatura penala fata de radicalismul "vechilor" pasoptisti:
"Potrivit initiatorilor, valorile promovate de „Noii Pasoptisti” sunt curiozitatea, proactivismul, dorinta de a descoperi adevarul si de a face dreptate, profesionalismul, perseverenta, optimismul, determinarea, dorinta de performanta, respectul si patriotismul."
"Noii paşoptişti" mă mai învaţă astfel că, cetăţean român fiind, dacă am vreo dorinţă năstruşnică, spre exemplu "să-mi valorific vreun drept", am posibilitatea să fac o petiţie autorităţilor abilitate.
Sa comparam cu scopurile vechilor pasoptisti, exprimate (în parte), dacă mai ţine cineva minte, în Proclamaţia de la Islaz:
1. Independinţa administrativă şi legislativă a popolului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, şi neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.
2. Egalitatea drepturilor politice.
3. Contribuţie generală.
4. Adunanţă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor societăţii.
5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani şi căutat în toate stările societăţii.
6. Împuţinarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.
7. Responsabilitatea ministrilor şi a tutulor foncţionarilor în foncţia ce ocupă.
8. Libertate absolută a tiparului.
9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanţii săi, iar nu dela Domn.
10. Dreptul fie-căruia judeţ de a’şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’şi alege Domnul.
11. Gvardie naţională.
12. Emancipaţia mănăstirilor închinate.
13. Emancipaţia clăcaşilor ce se fac proprietari prin despăgubire.
14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.
15. Representant al ţărei la Constantinopol dintre Romăni.
16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.
17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au foncţii.
18. Desfiiţarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.
19. Desfiinţarea, atât în faptă, cât şi în vorbă, a pedepsei cu moarte.
20. Aşezăminte penitenţiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să easă îmbunătăţiţi.
21. Emancipaţia Izraeliţilor şi drepturi politice pentru ori-ce compatrioţi de altă credinţă.
22. Convocare în dată a unei adunanţe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile naţiei, care va fi datoare a face constituţia ţărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.
Iar astea erau doar scopurile asumate public. Cine are cât de cât habar de istorie va înţelege că, la 1848 în Ţările Române, radicalismul exprimat de aceşti oameni în Proclamaţia de la Islaz avea semnificaţia unei salve de artilerie grea.
Cât despre scopurile finale ale "vechilor"paşoptişti, prea îndrăzneţe pentru a le rosti în public? S-au putut consemna succesiv de-a lungul a şapte decenii: unirea Principatelor, aducerea unui principe străin neatârnat de Poartă sau de Rusia, obţinerea Independenţei, organizarea naţiunii pe baze Constituţionale, înlăturarea stării de înapoiere şi vasalitate economică, şi finalmente întregirea patriei.
E oare situaţia de azi similară cu cea de la '48? Poate că da. Se pot găsi soluţii sau idei astăzi pornind de la principiile enunţate de "părinţii noştri fondatori"? Rămâne să vedem, dar, dacă da, mă îndoiesc că metoda de a le obţine e pe cale de petiţie la autorităţile abilitate. Stay tuned, ladies & gentlemen.
"In numai 4 ani de zile, aparatul bugetar a crescut cu 700000 de angajati. [...] Pentru sustinerea salariilor sutelor de mii de noi angajati la stat in perioada 2006-2008, fostul premier trebuia sa gaseasca resurse de finantare. [...]
Bancile s-au angajat sa acorde imprumuturi statului roman, ca sa aiba de unde plati acest surplus urias de salarii; in schimb bancile, sau catre banci, au fost indrumati acesti nou-angajati la stat ca sa ia... credite de consum!"
"Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.[...]
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art.5: "Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice din subordinea acestora, indiferent de sistemul de finanţare, vor lua măsurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului prin intermediul cardurilor." [...]
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art.44 alin.(1) privind dreptul de proprietate privată şi ale art.135 alin.(2) lit.b), potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.
Obligarea personalului din instituţiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiţionează folosinţa acestor "bunuri" de existenţa bancomatelor şi automat de voinţa unor persoane juridice private (bănci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. În aceste condiţii, se ajunge la micşorarea drepturilor salariale ale persoanelor din instituţiile publice, fără a se ţine cont de consimţământul acestora.
Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi şi dispune de drepturile lor salariale în orice situaţie, fiind ţinuţi de limitarea zilnică a retragerilor sumelor de bani al căror plafon este stabilit de bancă. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decât doar pentru un interes de utilitate publică, şi nicidecum pentru un interes privat.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că prevederile art.5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor publice sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se înţelege că plata drepturilor salariale prin card este obligatorie."
"[...] dau din intamplare peste o inscriere in AEGRM prin care BCR cesioneaza din nou catre Bucharest Financial Plaza (BFP) un numar de 704 contracte de credit, majoritatea credite ipotecare cu valori cuprinse intre 20.000 euro si 100.000 euro. [...]
Cesionarul creantei, BFP, e o societate care apare inregistrata la Registrul Comertului in 2009 este parte a grupului ERSTE. Adica s-au transferat creditele neperformante din contabilitatea BCR in contabilitatea unui SRL creat special in acest scop. Si gata, am curatat portofoliul de activele toxice.
De ce Erste isi cumpara singuri creantele? [...] Asta in conditiile in care BCR-ul a mai facut anul acesta inca 2 operatiuni de acest gen, una in iunie de 45 de milioane de euro si una in martie de 21 de milioane. Deja vorbim de active cesionate de vreo 100 de milioane de euro, numai pe o banca. Situatia e chiar mai grava la alte perle ale sistemului bancar romanesc.
Interesant e ca debitorii cedati nu au fost pana in prezent executati [...]"
"Teoretic, conflictul îi are ca protagonişti pe dezvoltatorul oficial al proiectului rezidenţial - societatea „Tătăraşi Arena” SRL - şi pe firma de construcţii „Instalaţii Grup” SA, cea care, văzându-se în imposibilitatea de a recupera banii pe lucrările executate, a cerut în instanţă insolvenţa dezvoltatorului.[...]
Astfel, de frica unor pierderi uriaşe,„Volksbank” a început să facă presiuni asupra constructorului, pentru a-l determina să renunţe la cererea de deschidere a insolvenţei. [...]
Deşi suma depăşeşte de câteva zeci de ori valoarea minimă pentru care se poate solicita insolvenţa, Finanţele nu au catadicsit să demareze un astfel de demers. Aceasta în condiţiile în care, pentru alte firme, se declanşează popririle şi, ulterior, cererea de insolvenţă pentru sume cu mult mai mici."
Directia L - Operatiuni financiare, managementul programului si legatura cu IFI
Unitatea L3 - Managementul Programului împrumuturi si IFI
L-2920 Luxemburg
Subiect:
Acordul de împrumut încheiat între Comunitatea Europeana (în calitate de Împrumutator) si România (în calitate de Împrumutat) si Banca Nationala a României (în calitate de agent al Împrumutatului) pentru o suma maxima de 5.000.000.000 euro
***
Stimati domni,
În calitatea mea de director al Departamentului Juridic al Ministerului Finantelor Publice din România fac referire la Acordul de împrumut mai sus mentionat si la anexele acestuia ce constituie parte integranta a lui (denumite împreuna în continuare Acordul de împrumut), încheiat între România (denumita în continuare Împrumutat) si Comunitatea Europeana (denumita în continuare Împrumutator) pe data de [Q]2009.
Garantez ca am toata competenta necesara pentru a emite aceasta opinie juridica în legatura cu Acordul de împrumut în numele Împrumutatului.
Am examinat originalele Acordului de împrumut. Am studiat, de asemenea, prevederile relevante din legile nationale si internationale aplicabile Împrumutatului si agentului sau, mandatele semnatarilor si alte documente pe care le-am considerat necesare sau adecvate. De asemenea, am efectuat si alte investigatii si am analizat aspectele juridice pe care le-am considerat relevante pentru opinia exprimata prin prezenta.
Termenii utilizati si nedefiniti în aceasta opinie vor avea semnificatia stabilita în Acordul de împrumut.
Conditionat de cele de mai sus, opinia mea este ca:
11. Alegerea legii engleze ca lege care sa guverneze Acordul de împrumut este o alegere valabila obligatorie pentru Împrumutat conform legii române.
12. Împrumutatul a acceptat în mod legal, efectiv si irevocabil jurisdictia exclusiva a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si Curtii de Prima Instanta a Comunitatilor Europene în ceea ce priveste Acordul de împrumut si orice decizie a acestor instante va fi definitiva si aplicabila în România.
13. Nici Împrumutatul si niciuna dintre proprietatile sale nu sunt imune, pe motive de suveranitate sau pe alte motive, fata de jurisdictia, confiscarea - înainte sau dupa judecare - ori executarea în legatura cu orice actiune sau procedura ce tine de Acordul de împrumut, cu exceptia acelor active ce apartin proprietatii publice a Împrumutatului, conform art. 136 din Constitutia României, republicata, si art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
14. Ratificarea Memorandumului de întelegere si a Acordului de împrumut s-a facut prin Ordonanta de urgenta a Guvernului [introduceti nr. data] în conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicata, ale art. 4 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publica si ale pct. 4.1.i) alin. 8 din Normele metodologice.
Mai jos puteţi avea acces la o secvenţă pentru iniţiaţi - din tot internetul ăsta mare, a adunat doar 3735 vizualizări până acuma.
Recunosc, pe mine m-a fascinat atât de tare încât eu am rulat-o de mai multe ori. Poate părea satiră sau montaj de teatru studenţesc, dar mă tem că nu e nici una din ele.
Aşa că, without further ado, join the club of initiates:
1976 interview with Jose Manuel Durao Barroso,
now President of the European Commission,
as a young, passionate Maoist student leader [...]
****
"...Licenţiat în drept! tânăr eminent! iresistibil orator! caracter mare! idei generoase! desigur, un cetăţean de mare viitor." (I.L. Caragiale - "Tempora")
Alaltaieri eram educati pe toate canalele despre cauza Becali v. clanul Geamănu. Între timp, în Basarabia incepea pe twitter (sincer sa fiu, habar n-am cu ce se mananca aplicatia asta) ... ceva.
Ieri dimineata televiziunile transmiteau in direct - de la poarta penitenciarului unde este tinut in zeghe titanul din Pipera.
Dar pe la pranz - ca si in 89 la noi, brusc, imagini SF: cladirea parlamentului din Chisinau in flacari, sediul lui Voronin sub asediu, harta României Mari, steagul României şi al Europei pe clădirile fumegânde.
În acelaşi timp, undeva într-un birou de comitet... liderii opoziţiei "democratice" din Moldova îşi cereau scuze tătucului Voronin că furtul de voturi a ieşit la iveală, şi îl asigurau ferm că se delimitează de alegătorii furioşi că sunt prostiţi pe faţă de nişte bolşevici expiraţi.
Aşa se fură o revoluţie şi viitorul unei generaţii, prin delimitări principiale:
Din clip, pe la 8m20 încolo:
Tov. vice: "Dacă veţi sta cum am stat noi şi stau colegii acolo, şi o să priviţi cu multă atenţie de sus... veţi observa că există un număr redus de oameni, de la o sută la două sute ... trădători... care coordonează şi organizează aceste acţiuni..."
Liderul "opoziţiei": "Am vorbit cu domnul Egumeniţă şi cu domnul procuror şi le-am spus cine sunt... şi au fost alături de mine şi i-am identificat şi le-am arătat ... 1, 2, 3, 4, 5... patruzeci am numărat... de ce n-au fost izolaţi?"
Sunt pesimist faţă de ce şanse au bieţii copii din Chişinău în luptă cu jegosul establishment moldovan din momentul ăsta. Atâta doar că aceşti copii ştiu să cutreiere netul, şi întrebarea e: când vor vedea secvenţa asta genială, îi va mai rămâne clasei politice din Chişinău măcar un gram de capital de încredere? Şi, apoi, mai departe?
Bun. Ne-am trezit în minunata lume nouă fredonând "Wind of Change" şi "Insieme".
Am descoperit apoi, buimaci de libertatea cu care nu ştiam ce face, că în afară de stilul de trai de câine din comunism există stilul de trai de câine din post-comunism (think inflaţie - pa-pa bani de masina tati; falimente bancare - pa-pa economii bunicule; şomaj, corupţie la vedere de forma "şi ce puteţi voi face, proştilor?").
Nu ne-am vândut ţara - de fapt, nu ne-am vândut uzinele. Le-am lăsat să se năruie sau să fie furate bucată cu bucată.
Ni s-a arătat apoi steagul albastru cu steluţe şi am crezut că asta ar fi soluţia. Am semnat pe linia punctată fără să citim contractul scris mărunt, şi un şuvoi de euroi a năvălit în ţară. Am înlocuit istoria şi examenele de admitere la facultăţi cu educaţia sexuală şi diplomele luate pe bani cash. Din media au dispărut dezbaterile şi au apărut advertorialele - cu preţul în euro, CIP sau fara TVA.
Fiind căile ferate lăsate în paragină şi jegoase tramvaiele, metroul şi autobuzele, am cumpărat pe credit sau in leasing maşini şi ne-am îngrămădit pe străzi, printre borduri în curs de înlocuire, pe străzi mereu în curs de asfaltare şi-n intersecţii semaforizate ca în filmele cu Stan şi Bran.
Am învăţat să fim investitori imobiliari şi ne-am crezut mai şmecheri decât brokerii de real estate din Monte Carlo, care n-ar fi fost în stare să găsească cumpărători dispuşi să dea suta de mii euro "plus interest" pe garsoniere din blocuri ridicate de Gheorghiu-Dej.
Şuvoiul de euroi a secat, şi aflăm iar lucruri noi. Aflăm că, în medie, romanii traiesc pana la 68 de ani, dar că generatiei care acum are 20-30 (adică aia care au venit pe lume ascultand "Wind of Change") i se va permite sa iasa la pensie abia la 70. Se sauve qui peut.
Aflam ca, desi bancile au secat balta de euro, activitatea lor e pe baza de "accept no substitute" si ca, dupa ce ne vor fi scoase la vanzare casele, terenurile, masinile, si firmele ne vor fi lichidate, vom cumpara in continuare euroi din salariile in roni si vom tot plati, pana la plata integrala a creditelor angajate ca bezmeticii.
Doua intrebari raman: cand ne vom da seama ca, in esenta, daca o banca plimba 100k euro la zece debitori care isi schimba statutul social avansand pe scara imobiliara printr-o achizitie locativa pe credit, de fiecare data de 100 de k (primul de la chirie la proprietar de garsoniera de 100 k, al doilea de la garsoniera de 100k la apartament de 200 k, al treilea de la apartament de 200 k la casa de 300 k, al patrulea de la casa de 300 k la vila de 400 k etc etc), banca a avut initial 100k euro, dar va primi inapoi 1000k "plus interest", iar debitorii devin, toti, proprietatea banciii? Cand vom afla ca euroii sunt, la urma-urmei, doar niste simboluri tiparite pe foi de hartie?
Probabil tot atunci cand vom constata ca in anii 90 nu ne-am vandut uzinele, dar ca in deceniul asta am primit temporar o mana de hartii pe care le-am plimbat de la unul la altul pana cand ne-am dat la schimb tara.
