To Blog or Not to Blog
"To blog".
Cum să traduci în româneşte verbul ăsta anglo-saxon? Iată o întrebare pentru marele atlet al românismului, d-l George Pruteanu. Până voi primi un răspuns, o altă întrebare: why blog?
[pauză de gândire la un pahar de vin şi o ţigară]
[pauza se prelungeşte pentru încă un pahar de vin şi alte trei ţigări]
[ok, cedez, iau pauză de masă]
[1 oră mai târziu: să-mi fie de bine.]
Bun. Deci, "why blog"?
A) Faţă de meseriaşii din specia mea, sunt o jivină mutantă, din cauza plăcerii şi uşurinţei cu care interacţionez cu maşinile de computat încă de pe vremea când acestea se chemau HC-91; atât de mutantă jivină încât în prezent abia mai pot să scriu de mână.
B) Cum spuneam, tipic unui meseriaş ca mine, simt nevoia să vorbesc tot timpul.
C) Am nişte libertate de expresie şi nu voi ezita să mă folosesc de ea.
D) Sunt nervos şi enervat. Cafeaua, tutunul, şi în general traiul în Valahia mă fac nervos. Iar de enervat, în special m-a enervat în ultima vreme să văd - din ce în ce mai clar - că, după justiţie, guvern, parlament, administraţie şi poliţie, şi presa română îşi bate joc, voluntar sau involuntar, de populul român (în care cu jale şi onoare revendic că-s inclus). Nu o să recurg vreodată la nici un fel de publicitate pentru cest blog; nu scriu ca să obţin faimă (exact: pe paşaportul meu nu scrie "valachus per skorilo") sau avere (dacă întâmplător oportunitatea se iveşte, n-o s-o refuz, totuşi), şi scriu româneşte şi nu englezeşte, italieneşte sau franţuzăşte, ca să cetească aici compatrioţii mei şi nu străinii (dacă ştiu totuşi româneşte, bravo lor, merci de vizită, la mai multe), şi să ştie (şi de-aci) că - măcar în ce priveşte spaţiul web - Valahia totuşi nu e 100% Ţara Băştilor, loc viran.
A + B + C + D => Blogu' lu' Valachus.


6comentarii:
A raboji. De ce sa rabojesti? Pentru ca rabojitul e placut.
Mie nu mi se pare corect "a răboji". Pentru mine, răbojul e o bucată de lemn pe care rîcîi periodic cîte o liniuţă ca să ştii cîţi duşmani ai mai lichidat sau ca să ştii cîte ore mai sînt pînă la 6 cînd termini ziua de lucru, etc :)
În altă ordine de idei, văd că multă lume îşi pune întrebarea asta existenţială în ultima vreme.
a-ti da cu parerea -- pentru ca ai cu ce :D
"A răboji". E o soluţie!
Dacă ne exprimăm metaforic, poate fi o soluţie: blogul - o bucată de lemn, însemnările - liniuţele trase pe retevei.
Cît despre scopul celor două obiecte, nu prea găsesc asemănări. Cu răbojul socoteşti ceva, cu blogul ce naiba socoteşti?
Măcar trecerea timpului :) Tot aşa făceau şi strămoşii noştri când şedeau pe ei la stână, făceau crestături pe ciomege ca să ţină socoteala zilelor până când de-atâtea crestături ciomegele deveneau obiecte de-artă!
De unde blogul ca ciomag faţă de carul de oale din presa de larg consum - iată o idee care tocmai îmi veni, şi-n plus îmi place!
Trimiteţi un comentariu
<< Home