Dezmorţire

Dau adineauri peste un site, foarte user-friendly si vaporos, azuriu, ce mai, european. Noii Pasoptisti se cheama, si m-a facut sa ies din amorteala. Dar nu în sensul în care probabil se aşteaptă dânşii.

În primul rand, gasesc ca aproprierea, de catre niste pigmei, a imaginii unor giganţi sacri ai istoriei noastre, şi diminuarea caricaturala a semnificatiei ideilor şi faptelor lor la stereotipul de "emigranţi cu studii reveniţi în ţară" e o jignire analoga confiscarii cavoului lui Lahovary de famelia Vanghelie care este.

În al doilea rand, imi pare ca scopurile declarate de "noii pasoptisti" sunt o caricatura penala fata de radicalismul "vechilor" pasoptisti:

"Potrivit initiatorilor, valorile promovate de „Noii Pasoptisti” sunt curiozitatea, proactivismul, dorinta de a descoperi adevarul si de a face dreptate, profesionalismul, perseverenta, optimismul, determinarea, dorinta de performanta, respectul si patriotismul."

"Noii paşoptişti" mă mai învaţă astfel că, cetăţean român fiind, dacă am vreo dorinţă năstruşnică, spre exemplu "să-mi valorific vreun drept", am posibilitatea să fac o petiţie autorităţilor abilitate.

Sa comparam cu scopurile vechilor pasoptisti, exprimate (în parte), dacă mai ţine cineva minte, în Proclamaţia de la Islaz:

1. Independinţa administrativă şi legislativă a popolului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, şi neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.

2. Egalitatea drepturilor politice.

3. Contribuţie generală.

4. Adunanţă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor societăţii.

5. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani şi căutat în toate stările societăţii.

6. Împuţinarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.

7. Responsabilitatea ministrilor şi a tutulor foncţionarilor în foncţia ce ocupă.

8. Libertate absolută a tiparului.

9. Ori ce recompensă să vie dela Patrie prin representanţii săi, iar nu dela Domn.

10. Dreptul fie-căruia judeţ de a’şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul Popolului întreg de a’şi alege Domnul.

11. Gvardie naţională.

12. Emancipaţia mănăstirilor închinate.

13. Emancipaţia clăcaşilor ce se fac proprietari prin despăgubire.

14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.

15. Representant al ţărei la Constantinopol dintre Romăni.

16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele.

17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au foncţii.

18. Desfiiţarea, pedepsei degrădătoare cu bătaiea.

19. Desfiinţarea, atât în faptă, cât şi în vorbă, a pedepsei cu moarte.

20. Aşezăminte penitenţiare unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să easă îmbunătăţiţi.

21. Emancipaţia Izraeliţilor şi drepturi politice pentru ori-ce compatrioţi de altă credinţă.

22. Convocare în dată a unei adunanţe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile naţiei, care va fi datoare a face constituţia ţărei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul român.

Iar astea erau doar scopurile asumate public. Cine are cât de cât habar de istorie va înţelege că, la 1848 în Ţările Române, radicalismul exprimat de aceşti oameni în Proclamaţia de la Islaz avea semnificaţia unei salve de artilerie grea.

Cât despre scopurile finale ale "vechilor"paşoptişti, prea îndrăzneţe pentru a le rosti în public? S-au putut consemna succesiv de-a lungul a şapte decenii: unirea Principatelor, aducerea unui principe străin neatârnat de Poartă sau de Rusia, obţinerea Independenţei, organizarea naţiunii pe baze Constituţionale, înlăturarea stării de înapoiere şi vasalitate economică, şi finalmente întregirea patriei.

E oare situaţia de azi similară cu cea de la '48? Poate că da. Se pot găsi soluţii sau idei astăzi pornind de la principiile enunţate de "părinţii noştri fondatori"? Rămâne să vedem, dar, dacă da, mă îndoiesc că metoda de a le obţine e pe cale de petiţie la autorităţile abilitate. Stay tuned, ladies & gentlemen.